May 29, 2010

Absenta odihnei

Visul a amortit in asteptare,

Crepusculul se taraste usor catre lume,

Iar nebunul peste tot zareste

Un singur nume…

Priveste pe cer,

Se ineaca in amare glume,

Dar intunericul lui, inca nu se stinge

Caci dimineata e ratacita

La soare apune…

Si temerile se nasc,

Din bezna atotcuprinzatoare

Si temerile cresc,

Pe solurile roditoare

…ale singuratatii

Pentru el doar de la apus

…soarele rasare

Caci temerile mor, pentru el,

Doar intre doua brate atotcuprinzatoare,

Acolo rade nebunul,

Ignorand o lume ce moare,

Urletul ei nu-l aude,

Caci durerea inceteaza a purta un nume,

In linistea Lunii ingroapa farama de ratiune,

Spre a se bucura de ultima raza de soare,

Dar pana atunci,

Atat de lunga noaptea pare…

No comments:

Post a Comment