Moarte si grimasa...

Mergand, sau disperand,

Pe strazi nevinovate,

Din inaltul cerului,

Se pravaleau cugete neintinate

Clipeam, si ei tot cadeau,

Muritori amarati, povesti neelucidate,

Si de astfalt se striveau,

Triste nume, lipsite de fapte

Nebunul radea, si se bucura,

Vedea in fiecare umbra,

Un nume ce n-are sa-l ajunga,

Erai chiar tu pierduta-n penumbra…

Si iarasi tipai, si gemete aduceai

Nebunul zambea si se pierdea,

Acelasi eu, diszolvat mereu,

In marea de fum, dizolvata umbra…

Cristalina chemare, ce leac nu mai are

Se tot ratacea, si ii amintea de-o vaga amagire

Ce-a asteptat, mai presus de orice fire

Zeul crapa, si moartea accepta …

Cine esti tu, cine sunt eu,

Parfumul de zeu, se pierde mereu,

Tu, trista amagire, fara nume sau fire,

In intuneric nascuta, in intuneric pierduta…