"Florile raului infloresc,Si toate culorile lumii,Dispar spre a sclipi,Lumina ce-o vad nebunii."
Satul de lumina,
M-am ascuns sub o piatra
M-am facut mic,
Si am tacut.
De spaima
Ca nu cumva, intunericul,
Sa se destrame nepasator in jurul meu
Si am privit catre pamant
Sa vad cat sange a curs…
Am numarat si-am adunat,
Oasele celor ce inaintea mea s-au ingropat,
Am gasit mirat doar urme de crime,
Si-am constatat surprins,
Ca drama ca a mea,
Aparent nu s-ar mai fi intamplat
Atunci, m-am inversunat,
Si am sapat adanc, adanc,
Cu mainile in pamantul aproape inghetat,
Pana am gasit lacasul lor,
Al celor cu suflet sfaramat;
Prin puzderia de cioburi de suflete,
Am stat, am cugetat, si rabdator,
M-am apucat de ordonat,
Fara sa stiu, reconstruind, usa catre cel dintai pacat.
Acolo, sarpele indrazni sa imi sopteasca la ureche,
Sa sap mai departe,
Caci doar astfel imi voi gasi pereche…
Misterul meu, fiind astfel elucidat,
Cu sufletul usor am revenit la scarmat…
Cat timp a trecut?
Nu as putea spune,
Dar pana la urma, sa vezi minune:
Intunericul meu iubit, a inceput sa se naruie,
Aerul a inceput sa se incalzeasca,
Si-am alunecat prin a iadului fereastra,
Unde un drac sictirit de impuns cu furca lume,
Radea in hohote de mine…
DE MINE?
Si-acum incotro?
M-am intrebat frustrat la culme,
Evident fiind ca locatarii de acolo,
Aveau probleme ceva mai arzatoare,
Unii tipau, altii se tarau in maini,
De! Daca n-au picioare…
Iar sleahta de draci statea de glume.
Dar ce se aude? Suna telefonul?
Astia din iad chiar au acoperire?
Sarpele de mai devreme,
Care se interesa de mine,
Ma sfatui sa bag mainile in jar pana la coate,
Sa sap acolo, ca poate-poate…
Zis si facut… aveam de ales?
M-am pus pe fapte,
Si am sapat pana am scapat,
Doar ca de data asta,
In intunericul recapatat,
Am intalnit cel din urma pacat…
Ati vrea sa stiti si voi al sau nume?
O sa vi-l spuna chiar el cand se va arata in lume…
Si acum, decat sa stau la curatat,
Pacate sau orice fel de fapte,
Am bagat mainile in pamant,
Evident sa sap mai departe,
Oricum ma plictisira ale sale soapte…
Si-am tot sapat la nesfarsit mai departe,
Pentru ca mult mai tarziu sa am parte,
De ce mai crunta realizare:
Lumina de care fugeam,
Era de fapt ascunsa in mine,
Iar ca sa uit de ea, sa o ascund,
Cautarea mea se va sfarsi in alta parte,
Si invigorat de prea putreda revelatie,
Pregatit pentru … alt fel de relatie,
Resemnat, am sapat mai departe,
Cu unicul scop de a ma ascunde in creatie,
Si de a imparti lumina neagra tuturor,
Evident, fara nici un fel de remuneratie …
No comments:
Post a Comment