Jurnalul unui diavol, pierdut in lume
Sau poate, jurnalul unui om fără de nume
Cartea e aceeași, slovele sunt scrise,
De triste intâmplări compromise…
Jurnalul unui diavol, cu litere de sânge
Banală poveste ce nici o inimă nu frânge,
Cartea e tristă, paginile-i compromise,
Minciuni sunt doar cuvintele nespuse
Jurnalul omului ce nopți nu mai are,
Are doar o lume lipsită de soare,
Maimuțe și marionete, plictisitoare poate,
Dramele banale, scuze de a uita de toate…
Jurnalul unui om fără de nume,
Cartea geme prea plină de cele ce sunt spuse,
Poate într-un final, cotoru-i se va rupe
Și va rămâne jurnalul unui diavol pierdut in cuvinte…
"Eu sunt Omul care voi râde în clipa supremă, în faţa neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeţi."
Emil Cioran: "Pe culmile Disperării"
mersi frumos... venind din partea ta, nu pot decat sa consider asta ca fiind un compliment desavarsit :D
ReplyDeleteBuna,
ReplyDeleteAm intrat de pe blogul lui Cezar care cerea un feedback la versurile de mai sus. Dupa parerea mea a iesit bine si finalul e intr-adevar frumos conceput, dar am acutul sentiment ca puteai sa scrii ceva mult mai frumos si mai profund. Ti-am urmarit postarile si stiu ce poti. In ceea ce priveste punctuatia, eu as face unele modificari pentru ca versurile sa aiba efectul dorit atunci cand sunt citite. Daca vrei sa iti ofer sugestii mai la obiect, scrie-mi pe sedina.thrill@yahoo.com Comunicarea intre cei care din scriu din placere mi se pare oricand extrem de benefica. Desi eu am un stil complet diferit de al tau, cine stie... poate reusim sa imbunatatim ceva, daca facem schimb de pareri. Oricum, continua sa scrii. Imi face placere sa te citesc :)
Numai bine!