Umbre Pierdute Prin Fapte...

Oameni si basme, eterne fantasme,

Amagiri mondene, stupide probleme,

Tarfe neregulate, scrisori aruncate pe ape,

Betii solitare, drame nesatisfacatoare…

Licoarea ce curge, un potop ce m-ajunge,

Drama ce vine, un strigat in multime,

Dar ceea ce conteaza, o aroma de iarba,

Ce tot nu aude moartea ce vine…

Si striga , dar nu cheama,

Visul cu aroma de iarba,

Moartea e erecta, nepasatoare,

Dar vin, pentru nesabuitul,

Mort, ce invie…

Iluzia din urma, mortul din turma,

Iluzia fericirii, ce pe mine nu are sa m-ajunga,

Rugaciune tarzie, aroma de ftizie,

Trista adiere, sau pura placere…

Amagiri ce au fost, minciuni,

Revelati amare, sau doar intamplatoare,

In noaptea nasteriii, sau a prefaceriii,

Stiut-am oare ce are sa vina,

Iluzie vivida, sau doar o minciuna…

Asteptand, regretand, sau traind o iluzie,

Moartea pentru o clipa parand ca intarzie,

Minciuni am crezut, traind o confuzie,

Traind, sau regretand, eterna amagire…

Si daca inca sper, in minciuna,

Vis efemer,

Minunea, ce are sa vina

Ce mie-mi apartine,

Deziluzie eterna, de acum inainte,

Numele tau pe veci, in cuvinte,

Amar sa insemne, cand praful ce vine,

Ca praf se ridica, ca praf se asterne…

Frumoasa confuzie , ce nasti deziluzie…

Pierduta in lume, fara tel, sau nume,

Te pierzi in necunoastere,

In vise, sau doar prefacere…

Hit the wall

They say that if you find the right timing, you can throw yourself against the wall and go through it like a ghost... It's just a question of the right timing, therefore try again my friend, smash yourself against the wall, hit and fall, bleed, go dry, rise and try again, perhaps you'll die, but that won't keep you, from your futile attempt, one day you'll just go through, smashed and bleeding, the nightmare shall be over, and death itself shall matter never more...

Despre Neodihnă

Trecerea anostă a timpului,

În tabloul din iad,

Flăcările s-au stins,

Iar demonii au amuţit

... de neodihnă

Zbuciumul poate părea mai dulce,

Toamna mai roşiatică, aproape sângerie,

Dar sub covorul roşu de frunze,

Pământul negru, către nesfârşit se întinde

Şi râpa e mândră,

Şi râpa e blândă,

Şi râpa îneacă

Ultima fărâmă de umanitate...

Visul că nemurirea se vindecă,

E alungat mereu şi ucis tot mai lent,

De trecerea timpului neiertător, dar blând,

De la întuneric la mai mult întuneric

Şi am să cad, am să tot cad,

În visul meu de amorţire,

Nepăsător, sau fără simţire,

În noapte, sau în oceanul de amăgire...

The Book Of The Fall...

We are like the night,

We are cold,

And we are dark,

Filled with so many hopes…

Quiet we are as well,

Madness is the reason

Why we fell, and we became

Demons roaming through ourselves

Embrace what you are,

And that would make you mortal…

Embrace nothingness,

And you are human.

Embrace what you feel,

And that would give you

Wings to fly where no angel dared,

But be aware my unknown friend:

The most powerful angel is the one that fell…

Smell of Decay

Dead like no other

Broken thoughts that shiver

In the cold dark light

Of the final sunset

Shift all your sins on me

Pray for one chance at redemption

Find another scapegoat

Wish I could see the truth

Perception shifts all meaning

Dark is now what once was light,

Horror lies in sweetest dreams,

Bitter now and filled with screams.

No words

No way back

No place to go

Nothing left

To do or know

No prayers that could save

Just another damned soul

All dressed in black

And waiting for the fall

You think a bit of hope

Could ever lengthen your silly silver rope

Think about all the blood that stains your robe

I care not for all lies and sins and murders,

Decaying thoughts, and smiles and letters,

Fading pictures and all life's pleasures...

Deşertul Nopţii

Un labirint in deșert

Zidurile se mută,

Ieșirea, mereu necunoscută,

Deșertul e din cenușă…

Tot umblând, rătăcind,

Frânturi din alte lumi

Și alte vremuri mereu se arată,

Mirajele de altădată…

Venin și cenusă,

Foc născut în întuneric,

Ucis cu prea multă lumină,

Din întamplare inutilă...

Deşertul pare roşiatic,

Cenuşa e neagră,

Vântul e din fum,

Oaza e doar o amăgire...

Tot rătăcind pe negrele dune,

Haosul imi pare a fi

Tot ce e mai bun în această lume,

Ruina lumii ce a fost nascută din mine...

Nothingness

The only thing left in your moment

Is the moment that is yet to come,

Fading away with each day,

A journey begins with the very first step,

And like all things, life comes to an end,

But contrary to all belief, we die with each breath,

Cursed to fade away since the day we where born,

The lines of our lives are meant to be thorn.

Some are sooner, some are later,

Some are sweeter and some are bitter…

Ashes to ashes and dust to dust,

For all I love and all I lust,

Is burning like fire the soul that is lost,

Somewhere around,

Giving its last breath in a pile of dust,

And all the blood I spilled, turned to rust…

September’s prey, gone just like a dream,

The kind of dream that ends with a scream,

Be it pleasure, be it pain, the meaning’s gone,

And all the scars will scream: “INSANE!!!”

Perhaps a smile I choose to wear,

Perhaps I lie, but I swear,

The summer wine went dry,

And all the wounds shall heal with poison...

Florile Raului

Florile raului rasar,

Din cugete curate,

Pentru ca mai apoi,

Se muta-n alta parte.

Florile raului cresc,

Din pura tragedie

Udate de lacrima, apa vie,

Spre a juca in divina comedie.

Florile raului infloresc,

Si toate culorile lumii,

Dispar spre a sclipi,

Lumina ce-o vad nebunii.

Florile raului mor,

Si lumea intreaga plange,

Caci dragostea e doar un vis,

Ce nimeni nu-l atinge…

Uitare

In umbra indoielnica a uitarii,

Timpul se scurge...

Uitarea de sine se asterne,

Totul devine inert.

Amagirile zilei de ieri,

Imagini ingropate departe,

Sentimente iluzorii,

Toate se ingroapa in noapte.

Zorii zilei de maine,

Vor asterne un nou praf de uitare

Peste cel ce speram a fi,

Si izul toxic de moarte...

Devenire

Frica sa fie, de nu ura,

Si constiinta-mi fara cenzura,

Se-ntinde peste uitare,

Un alt univers ce moare.

Totalitatea absurda

Devine banalitate,

Nemarginire crunta

Intr-o singura noapte...

Nimic nu e complet,

Aparent incoerent,

Aparent abject,

Sensul nu e, sau e direct...

O cheie

Vremuri ascunse in desertaciune,

Lumea trece stinsa

Treptat in nefiinta

Apusul plange…

Prea simpla dorinta umana,

Trecuta in absoluta

Lume a viselor,

Sincronizata in nefiinta…

Nemiscare totala,

Uneori absurda,

Mereu dureroasa

Niciodata suficienta...

Ultima sclipire

Seara se lasa pe dealul cel negru,

Si stelele mangaie luna,

Criptele albe, criptele negre,

Imbraca noaptea intru eternitate.

Si umbrele zboara,

Acoperind pamantul,

Fantasme ale trecutului,

Ce nu vor sa moara…

De-ar mai fi inca odata

In chinul dat de viata,

N-ar sti ce sa faca,

Dar lumea ingheata.

Zambete triste, zambete vesele,

Oamenii, sentimentele

Nu stiu sa le asculte,

Astfel viata se scurge.

Din cupa zeilor vor bea,

Si Universul se va deschide,

In toata maretia Sa,

Ce mintea lor nu poate cuprinde.

Totul se amesteca,

Treptat va disparea,

Spectacolul mortii

Ce moarte nu are...

Frunze si vant

Liniste galagioasa

Piatra Lunii sfaramata,

O capela parasita,

Amintire trista…

Galagia luminii

Ascunsa de oameni,

Simfonia intunericului

Cantata de ingeri…

Oboseala sangelui,

Oglindita-n culoare

Strigatul multimii,

O credinta ce moare…