Seara se lasa pe dealul cel negru,
Si stelele mangaie luna,
Criptele albe, criptele negre,
Imbraca noaptea intru eternitate.
Si umbrele zboara,
Acoperind pamantul,
Fantasme ale trecutului,
Ce nu vor sa moara…
De-ar mai fi inca odata
In chinul dat de viata,
N-ar sti ce sa faca,
Dar lumea ingheata.
Zambete triste, zambete vesele,
Oamenii, sentimentele
Nu stiu sa le asculte,
Astfel viata se scurge.
Din cupa zeilor vor bea,
Si Universul se va deschide,
In toata maretia Sa,
Ce mintea lor nu poate cuprinde.
Totul se amesteca,
Treptat va disparea,
Spectacolul mortii
Ce moarte nu are...
No comments:
Post a Comment