Ce speri sa vezi atunci cand mori?
Ingerii nevazuti ai zeilor de nicaieri?
Purta-te-vor acestia in slava cerurilor?
De va fi asa, va fi doar ca sa te scape,
Din nou, tarana, in vestmantul de oase
Putrezi-vor cele ce au fost,
Si peste tine vor ridica si case
Bucurase-vor profetii invierii,
Cand vorba lor nu va strica decat tihna tacerii?
Casa credintei, leaganul perversiunii
Desfid vorbele goale ale nimicniciei,
Deznadejdea e pentru cei ce au sperat candva,
Restul se bucura de simfonia haosului...
Cata bucurie doar datorita unui gram de nebunie,
Ma intreb, cata durere pentru o clipa de placere?
Caut motivul? Ma prefac a fi atat de mic,
Doar ca sa ma vedeti a fi un om potrivit? De ce?
Sa caut oare un loc in paradis?
Sa-mi fie mie asta, doar ca om permis?
Ma injosesc sa caut perfectiunea,
Spre a regreta subit cati ani am irosit?
Mai vrei raspunsuri, pleava?
Mai poti ridica acum mai multe intrebari?
Cine sunt?De ce iti spun ce spun?De ce eu?
Rezultatul final a doua mii de ani de rugaciune…
Demon, eretic, om, preot, profet, inger, sau zeu
Cum poate un simplu nume,
Sa descrie complexitatea sufletului ce ma anima?
Pentru ca tot ce esti si tot ce sunt, pana la urma,
Se rezuma intr-o lacrima, un zambet, putina tacere,
Mai multa durere, un zambet, o alta lacrima,
Mai multa tacere, un chin, putina placere,
Un ranjet de durere, o masca de lut, o lacrima uscata,
O frunza ce cade moarta la pamant, sau sub pamant,
Un firicel de nisip oarecare, dar mai trufas decat zeul soare...
Imi place foarte mult!
ReplyDeleteAtunci si eu ma bucur la fel de mult :)
ReplyDelete