Preludiu

Ideile celor fara lumina, nascuti in intuneric,

Acestia, mereu, vin mai aproape

La pierzanie sa te imbie,

Nu stii tu oare cati ca tine au crezut ca pot?

Intrezaresti tu oare, noaptea ce sfarsit nu are?

Cunosti tu lumea de dincolo de spirite,

Acolo unde un suflet a ucis un soare,

Spre a se bucura de Bezna tacerii?

Ai intrezarit vreodata cordonul ce te leaga,

De al tau les tomnatic, ce pare ca nu te iarta?

Unde e secretul? Unde e lumina?

Cand poti a urma oare cararea asternuta la picioare?

Te inchizi in tine si speri sa vezi altceva,

Nu doar pareri, nu doar icoane mute,

Ce nu stiu pe nimeni sa asculte,

Rugaciuni inutile, catre un zeu in multime…

Pacatul tau, doar unul,

Ignoranta ce continua sa te domine,

Sa nu cumva sa indraznesti sa te intrebi de ce,

Moartea ce vine e doar pentru tine…

Eterna inchinare, pentru toti cei asemeni tie

Cei ce refuza sa vada, lumina stelei ce rasarise candva…

Lumina lumii, se stinge in lacrimi, de sange?

Vezi oare acum aurita mea carare?

In sus sau in jos, ordine sau haos,

Ce iti doresti? Ce vei urma? Abisul?

Poate ingerul din vis era un demon,

Ai tu a stii de unde, de-ti spune adevar, sau minte?

Prea pura comedie, divina poate, sau infernala iarasi,

Nu vezi, nu stii, nu crezi si nu vei auzi vreodata,

Glasul lor ce inca vegheaza, sa te desprinzi din tine,

Te-ai naste inca odata in asta lume…